Nu mă mai împinge!
Oricum toți sărim, nu?
Sau voi mă păcăliți?!
O fi vreun coridor secret
Pentru ăia mai prudenți cu viața.
Sau vreo parașută de salvare.
Dar stai, stai, stai!
Decât să rămân aici singur
Într-o lume de supraviețuitori
Efemeri și nătângi,
Mai bine luați-vă și cheia
de la ușa secretă
Și parașuta blestemată
Și lăsați-mă să zbor
Spre perenitate
Cu toți „naivii” mei
Care au sărit înaintea-mi,
Nevrând să accepte
Că viața omului
E doar facticitate.
Paris--- după din ce în ce mai mult vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.