Privirea mea, iubito,
N-o pot cunoaste
Dinspre privirea mea,
Ci doar dinspre privirea ta-
Oglinda de argint a sufletului meu.
Iubito, buzele mele nu le pot simti
Decat in sarutul buzelor tale
Si nici mirosul parfumului meu
Nu-l pot cuprinde
Decat in respiratia ta calda,
Accelerata.
Iubito, inima mea bate,
Bate buternic,
Precum un clopot din manastirile
Ceresti,
Dar nu-i inteleg bataia
Decat prin pulsul tau.
Iubito, gandurile mele nu le pot ajunge
Decat alergand prin gandurile tale.
Iubito, amintirea ta
Mi-e singura amintire clara,
Singura chemare.
Iubito, nici macar pe Nietzsche nu-l mai pot
Intelege
Decat prin anihilarea durerii,
Prin atingerea ta.
Cuvinte imi stau ingramadite
Pe varfuri de munti si de penite
Inmuiate in sange si-n ceara.
Si iata, iata, iubito,
Cum sangele nu curge pe foaie,
Ci curge in schimbul nostru
Elementar,
Primordial,
De fluide, de emotii, de vibratii.
Iubito, iubirea mea, iata, iata
E toamna...
Iubito, e toamna si mi-e frig,
Si mi-e frig pana in nervurile
Frunzelor care cad,
Si mi-e frig de absenta ta
Si mi-e viscol de singuratate
Si mi-e dor,
Mi-e tare dor
Sa ma privesti.
Pune-mi un cer albastru de toamna
Pe suflet,
Umple-i nemarginirea cu albastrul tau;
Pune-mi o banca in inima
Si intinde-te acolo.
Vin imediat, ma duc sa iau niste versuri,
Niste culori
Si niste caramizi,
Sa-ti fac un univers.
Iarta-mi inserarea pe care-o ai de
Asteptat...
