miercuri, 30 decembrie 2020
luni, 28 decembrie 2020
Elucubrație 95 - Prea tânăr
M-am supărat pe univers.
I-am zis să-mi dea totul
Si el,
El,
În nemernicia lui
Mi-a dat totul
În forma-i precoce.
Mi-a dat o floare
De colț
Care d-abia a văzut
Lumina soarelui,
Lumina aspră
A soarelui,
De după blândul
Întuneric placentar.
Oricum aș ține
Totul în mâinile mele
Tăbăcite
Îl rănesc.
Oricum totul e fragil,
Dar să fie și atât de
Tânăr...?!
Doamne, Doamne,
Cum să iubesc
Curat
Ceea ce întinez
Până și cu privirea-mi
Deșartă?
Doamne, cum să mai
Aștept
Când tu mi-ai dat acum
Ceea ce am așteptat
Deja
Atât de mult?
Nu ți-e milă?!
Știu, parcă-ți și văd
Rânjetul.
Te amuză, nu?!
Să mă vezi cum
Trebuie
Să-mi înlănțui
Fiecare gând,
Cum trebuie să-mi
Combat
Fiecare pornire,
Cum trebuie să-mi
Calculez
Fiecare mișcare
Ca să nu-i rup vreo
Petală.
Râzi!
Râzi!
Vezi să nu ți se aplece,
Doamne,
Până și Dumnezeilor
Li se apleacă
De la prea mult râs.
Sau vezi,
Și mai și,
Să nu-ți strici
Cu atâta joacă
Jucăria care te
Amuză atât de mult.
Dacă-i forțezi prea tare
Rotițele
Și șuruburile
Și arcurile
O să se rupă.
Și după cu ce te mai
Joci?!
Deja, uite, i s-a rupt
O bucățică.
Chiar două.
Ba nu, trei!
Of, Doamne,
Cel mai tare mi-e teamă
Că nu cred
Că te mai
Pricepi
Să-ți repari jucăriile
Preferate...
duminică, 27 decembrie 2020
Elucubrație 94 - Ea era la pian
Ea era la pian,
Eu ațâțam focul
Și-n fiecare văpaie
Erau notele Ei,
În fiecare flacără
Era privirea Ei,
În fiecare undă
De căldură
Era pulsul Ei...
Și cum mă încălzeam
La muzica ei
Ascultam focul
Cum cântă...
(Ce păcat că totul
Fu un vis
Mistuit
De brutala
Realitate
A negrelor
Draperii
Trase)
sâmbătă, 26 decembrie 2020
Elucubrație 93- Soresciană
Eu nu sunt de pe-aici;
M-am trezit buimac
Printre voi
Și nu știu ce să fac
Cu atâta libertate.
Mi-am zis:
„Am să uit cine sunt”,
Dar nu mi-a mers.
De fiecare dată
Când am încercat să fiu
Ca voi
Mi s-a pus un junghi
În suflet.
De fiecare dată când
Am ascultat
Lenea spiritului vostru
Fără să vă opresc
Mi-a început inima să
Plângă,
Mi-a zis că vrea să
Se resemneze.
Și mi-a dat pumni
În piept.
Eu am fugit,
M-am ascuns,
Ca să nu vedeți
Cum se îngenunchează
Din inimă.
Eu... Eu am tot încercat
Să mă adaptez,
Să-l fac mândru
Pe Darwin,
Dar tot ce mi-a ieșit
A fost să-l fericesc
Pe Kierkegaard.
Voi nu prea regretați
Și când vi se pare
Că o faceți,
De fapt,
Doar vă pare rău.
Mă copleșește sentimentul
Propriei ființe!
Oameni buni,
Nu știu dacă v-ați simțit
Voi pe voi înșivă
Vreodată.
E ciudat...
Pentru mine,
E ca și cum
M-aș plimba pe soare
Cu o găleată plină
Cu semințe de întuneric.
miercuri, 16 decembrie 2020
Elucubrație 92 - Actorul
Viața mea e o improvizație.
Uneori mă descurc mai
Bine;
Primesc aplauze.
Alteori mă descurc rău.
Uneori mă descurc foarte rău
Și alteori teribil.
Am purtat atâtea măști pe
Scena asta
Încât nu mai știu
Cu cine mai vorbesc
Noaptea.
Adică
Cine cu cine
Vorbește
În mintea mea.
Fiecare mască,
În 20 de ani de
Actorie ontologică,
A prins ființă.
Fiecărei măști
I-au crescut ochi,
Buze, limbă
Și mai ales,
Dar mai ales,
Personalitate.
Interesant e că pe
Scena publică
Actorii-eu
Conlucrează
În piesă,
Dar să vezi noaptea,
Doamne,
Ce se mai ceartă
Pe roluri,
Pe scenarii,
Pe decoruri
Și pe replici...
Elucubrație 91 - Pesemne că am zâmbetul fragil
Ți-am aruncat un zâmbet
Pe fereastră.
Aleargă după el,
Prinde-l în mâinile tale
Fragile.
Ce-ai făcut?
L-ai strâns prea tare
Și s-a sfărâmat.
Si totuși ție nu ți s-au
Crăpat mâinile
Fragile.
Mâinile tale,
Care s-au topit pe gâtul
Meu,
Care s-au pierdut pe pieptul
Meu,
Care s-au risipt de la sărutul
Meu,
Mâinile tale sunt întregi
Acum
Și parcă și mai tinere.
O fi zâmbetul meu rar,
Dar o fi și
Hrănitor.
I-auzi, Doamne,
Pesemne că
Zâmbetul meu e mai firav
Decât orice.
Atât de fragil încât
Se zdrobește
Până și în cele mai
Gingașe mâini.
marți, 15 decembrie 2020
Link-uri pentru "prelegerile" din 2020
Compilez aici link-urile întâlnirilor virtuale de la Centrul Cultural Pitești din anul 2020. Conducerii acestuia îi sunt dator cu recunoștința mea!
sâmbătă, 12 decembrie 2020
Elucubrație 90- Căderea
Ține-mă de mână până să cad,
Da, strânge-mi mâna în mâna ta
Ba gingașă, ba senzuală,
Ba reumatică,
Dar nu uita să-mi dai drumul.
O să rămân ca o pană
Până când te dezlegi de mine.
Apoi, îmi voi relua natura
Prefăcându-mă în plumb.
Nu, nu mă preschimb înainte.
Dacă alunec?
Uite ce instabil sunt!
Acuma pic.
Și nu, nu vreau să
Te trag după mine.
Vreau să rămâi sus
Și să verși doar o lacrimă,
Doar una,
Nu de durere, ci de alinare.
O lacrimă de alinare,
Să-mi fie pernă
În somnul fără de vis
Al căderii
Bucății de plumb.
Nu, nu te uita
În jos. Riști să înțelegi
Abisul.
Și apoi... îți schimbi,
Fără de voie,
Natura.
Și te faci de plumb.
Și apoi
Trebuie să cazi.
Orice bucată de plumb cade
Mai devreme sau mai târziu.
De obicei mai devreme.
Nu o susține
Pânza de aer
A speranței.
P.S. Șterge-mi chipul cu părul tău
Dat pe-o parte,
Dar nu-l lăsa să se imprime...
(nu simt că merge în poezie, dar trebuia pusă undeva, căci altfel mă bătea daemonul:))
joi, 10 decembrie 2020
Elucubrație 89- Un fel de sinucidere... iubirea
Funia, funia, funia,
Să mi-o fac colier?
Să mi-o fac cravată?
Sau să mi-o fac portal?
Prăpastia, prăpastia, prăpastia,
Să mi-o fac priveliște.
Să mi-o fac poză?
Sau să mi-o fac zbor?
Otrava, otrava, otrava,
Să mi-o fac armă?
Să mi-o fac poezie?
Sau să mi-o fac odihnă?
Tăișul, tăișul, tăișul,
Să mi-l fac unealtă?
Să mi-l fac oglindă?
Sau să mi-l fac strălucire?
Iubirea, iubirea, iubirea,
Să mi-o fac funie?
Să mi-o fac prăpastie?
Să mi-o fac otravă?
Sau să mi-o fac tăiș?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)