Zeule, Zeule, stapan a toata firea
Asculta-mi ruga, primeste-mi venirea
Inaintea ochilor tai cuprinzatori;
Visului meu, ce nu te lasa sa mori...
Inmulteste-mi smerenia, sa ma feresc
De ceea ce ma departeaza de Cunoastere.
Creste-mi taria, sa ma pazesc de inclinatii
Si sa-mi depasesc specia.
Fa-ma, Zeule, sa imi urasc caderea!
Ajuta-ma sa inteleg Calea,
Sa invat sa respir si sa imi fac
Mintea sa taca.
Ajuta-ma, Zeule, sa cred in speranta,
In Bine, in Principiu,
Nu ma lasa sa ajung in adancurile
De unde nu ma mai pot recupera.
Transforma "Vanitas"-ul in Rabdare,
Raul meu in Prudenta si cercetare.
Prostia metamorfozeaz-o-n lectii
Si pacatul in Indreptare!
Fereste-ma de mana fina si ademenitoare
Care usuca tesutul sufletului.
Lasa-mi ochiul sa planga,
Dar scoate-mi privirea cea rea!
Iarta-ma, zeule, ca iti cer atatea,
Dar asculta-mi ruga fierbinte,
Da-mi ce-i de pret, da-mi virtutea!
Si scapa-ma de gandul cu pacat!
Plec capul in fata vointei Universului
Si incerc sa-l inteleg in fiece clipa.
Rogu-te, Zeule, apleaca urechea ta
La rugamintea mea!
Da-mi vointa cea buna, menirea cea drepta,
Destinul cel pur, viata cercetata,
Cugetarea curata, mintea limpede.
Si mai da-mi, Zeule, inima sincera si puternica
Care sa stapaneasca firea-mi,
Spre a ma indrepta, fara sa cad ireversibil,
Spre Absolut.
"Piara-mi ochii tulburatori din cale"
