Ne-am regăsit!
Chiar dacă Zeus ne-a despărțit
Și Apollo ne-a preschimbat în oameni,
Iubita mea,
Noi ne-am regăsit.
Ne-am îmbrățișat îndelung,
Ne-am sărutat fără încetare,
Am recreat Iubirea,
Ne-am hrănit cu iubirea noastră
Și nimic, niciodată, nu ne poate despărți.
Marea se liniștea
Când pasul tău atingea
Pânza fină a apei.
Stelele străluceau mai puternic,
Luna se transforma
Într-un reflector doar pentru
Ochii tăi.
Ochii tăi mă priveau.
Ochii mei te priveau.
Lumea întreagă e doar a noastră.
Păsările cerului cântă ode
Dragostei noastre.
Copacii din păduri se strâng
Și ne protejează
Ca și cum am fi copiii lor.
Apa lacului ne e oglindă.
Crestele munților ne par atât de
Aproape.
Albinele se rușinează de dulceața
Momentului în care buzele nostre
Se întâlnesc
Fără de timp.
Ce e ziua de mâine pentru noi?
Ce e ziua de ieri pentru noi?
Pentru noi există doar infinitul
Care nu are timp,
Nu are loc,
Nu are condiții,
Nu depinde de nimeni și de nimic.
Libertatea absolută de a fi noi
Înșine,
Îmbrățișați și niciodată legați.
Călătorind, privindu-ne întinși pe iarbă
Ore, zile în șir,
Recitând poezii,
Privind culori,
Visând, râzând, înotând,
Zâmbind, admirând,
Mirosind flori și cafea.
Nimeni nu e mai fericit decât noi!
Nimeni nu are mai multă liniște!
Oamenii nici nu pot spera la o
Părticică
Din iubirea noastră,
Din uniunea noastră.
Trupurile noastre nu se unesc niciodată,
Cum cred oamenii.
Unirea noastră e sacră,
E o geneză vie, continuă,
A focului viu care ne încălzește.
Apari... îmbrăcată doar într-o mantie
De matase roșie.
E cald.
Picături se preling pe pielea ta
Catifelată. Sunt lacrimi
De îngeri invidioși.
Din noi nu se va naște niciodată
Durere!
Din noi nu se va naște niciodată frică,
Nici dezamăgire, nici angoasă, nici plictis,
Nici banal! Nimic din ceea ce e indezirabil!
Din noi renaștem de fiecare dată noi...
Doar noi doi.
Doar noi doi.
Ca două păsări Phoenix
Care au aceeași cenușă.
Vino, iubirea mea, dă-mi nectarul
Buzelor tale,
Atingerea ta sfântă,
Binecuvântarea vocii tale,
Lumina privirii tale,
Căldura sufletului tău,
Nemărginirea poeziei tale,
Chemarea minții tale,
Absolutul sufletului tău!
Vino! Vino! Vino!
Și nu-mi da drumul niciodată!
Iubește-mă. Iubi-te-voi!
Dansează cu mine în ploaie,
Aleargă cu mine pe iarba plină de rouă,
Străbate pădurile cu mine călare,
Îngenunchează cu mine să mulțumim.
Îngenunchează și acum,
Alături de mine,
Poartă cercul acesta de foc pe deget
Și coroana aceasta de lumină,
Dă voalul pe spate,
Lasă-ți părul să inunde lumea
Și sărută-mă!
Acum pentru totdeauna!
Buzele noastre aproape că
S-au atins.
Dar atunci m-am trezit.
Gol.
Murdar de mine.
Singur.
Atât de singur.
Înconjurat doar de demonii care
Mi-au implantat în minte absolutul
Și-n suflet speranța deșartă
Doar ca să pot
Simți
La nesfârșit
Agonia lipsei tale...
