Ce e viața,
Dacă nu o mare
Unică,
Ale cărei valuri
Vin și vin
Și se sparg
Și iarăși se sparg
De țărmuri
Într-un ritm
Nehotărât
Și de neînțeles?
Ce e viața,
Dacă nu e o
Adiere de vânt
Care îi trece pământului
Pe la ureche
Fără să o bage de seamă?
Ce e viața,
Dacă nu e o cădere
De piese
De puzzle,
Piese care se scurg
Din lucrarea finală
De la început?
Ce e viața,
Dacă nu e iluzia
Naivă
Că valurile nu vor
Mai înghiți
Următorul castel de nisip
De pe mal?
Ce e viața,
Dacă nu e precum
Un strigăt
De copil speriat
Pe care l-au pierdut
Părinții
În mijlocul pădurii?
Ce e viața,
Dacă nu e precum
O glumă
La care râzi
Și râzi
Și râzi
Până când îți amintești
De lucruri esențiale
Pe care trebuie să le faci?
Ce e viața,
Dacă nu e precum o
Rugăciune
În mulțime,
O rugăciune pe care,
Totuși,
Doar tu singur
O simți vibrând
Și emanând,
O rugăciune
Pe care doar tu
O auzi?
Ce e viața, Doamne?
Sau nu,
Nici nu vreau să știu
Ce e,
Vreau să-mi spui
De ce e viața, Doamne.
De ce?
De ce e viața
O mare,
O adiere,
O cădere,
O iluzie,
Un strigăt,
O glumă,
O surdă rugăciune?
