Aprinde-mi țigara
Cum doar tu te pricepi
Să o faci
Și privește-mă în ochi.
Spune-mi să nu-mi mai plâng
De milă.
Ba nu. Ordonă-mi!
Sărută-mă apoi, deși e interzis.
Ia-mă tu de braț,
Nu aștepta să întreb eu.
Cheamă-mă și voi fi lângă tine;
Poate că fără amestecul bolnăvicios
De carne și os,
Dar cu siguranță prin idei
Și prin paragrafe subliniate
Din cărți.
Lasă-ți lumea ta,
Ca să mă împing și eu
Afară
Din lumea mea,
Precum un fluture din cocon.
Către lumea noastră.
Pune-mi strajă ochilor
Privirea ta.
Pune-mi strajă mâinilor
Palmele tale calde
Și buzelor... buzele tale.
Eu am mâinile reci
De la cuburile imaginare
De gheață
În care îmi înfig
Nesățios
Cotoarele roase ale pumnilor
Plini de sângele
Meu.
Arată-mi calea, tu, arată-mi-o,
Căci eu
M-am născut fără de stea.
