Când te-am smuls din mine
Mi s-au lipit de mâini
Zâmbetele tale.
Printre degete mi-au rămas
Râsetele tale.
Privirea ta mi-a pătruns adânc,
În sânge.
Și iubirea ta...
Iubirea ta mi s-a furișat prin măduvă
În creier;
De acolo, în minte și,
Printr-un salt de neînțeles,
În suflet.
Am înțeles că am suflet
Datorită ție,
Căci am simțit lipsa ta din el.
Sau poate doar lipsa ta.
Peut-être... tu ești sufletul meu,
Iar acum umbli
Singură și desculță
Pe străzi fără
Lampadare.
