În visul meu te vrăjisem
Să mă mai iubești
O ultimă zi.
Ți-am legat vraja
Precum ți-aș lega o brățară
Pe care tu o primești
Fără întrebări.
Erai... atât de neschimbată.
Memoria mea te-a conservat
Cu dinții tăi mari,
Cu unghiile tale cornoase,
Cu pielea ta fină,
Cu privirea ta...
Care îmi lichefia sufletul
Spre a-l bea nesățios.
Sufletul meu își amintește de tine
Ca de un monument închinat
Cubului cu un colț ciobit.
Amintirea mea te-a păstrat
Fără de doliu.
Amintirea mea te ține în brațe
Nenăscută...
Tu ai fost creată din
Pământ din eden
Și tină de zei, iar duhul tău...
Duhul suflat în tine
A fost respirația mea
Dintru început...
Tocmai ca să nu suferi niciodată.
Te-aș chema înapoi de-aș putea.
Știu, stiu,
Urechile tale nu mai aud
Glasul meu.
Demult m-au acoperit
Anatemele.
Demult a fost pecetea sărutului meu
Sfâșiată
De pe pielea ta.
În genunchi aș veni să-ți sărut
Tălpile.
Târându-mă m-aș apropia de părul tău,
Tânjind să-l strang și să îi simt
Parfumul.
In visul meu... în visul meu
Am vrut să mor,
Să tai ața subțire care
Îmi ține legat sufletul
În trup.
Am vrut să mor căci știam
Că vraja se va rupe
Și nu voiam să trăiesc
Neiubirea-ți...
Mai ții minte când ți-am ținut
Mâinile în mâinile mele
Și ți-am șoptit că
Acum aș putea să mor liniștit?
Eram atât de ușor,
Ca un bilă de plumb
În vid;
Eram mai ușor decât orice
Lacrimă de sfânt.
Atât de mult te iubeam...
Mai mult decât ai putut tu
Înțelege vreodată.
Puteam să mor liniștit
În brațele tale
Căci atunci fusesem
Ceea ce acum doar visez că am fost...
Cel mai fericit om din lume.
(Se repetă obsesiv)
În visul meu te vrăjisem
Să mă mai iubești
O ultimă zi.
Ți-am legat vraja
Precum ți-aș lega o brățară
Pe care tu o primești
Fără întrebări.
Erai... atât de neschimbată.
Memoria mea te-a conservat
Cu dinții tăi mari,
Cu unghiile tale cornoase,
Cu pielea ta fină,
Cu privirea ta...
Care îmi lichefia sufletul
Spre a-l bea nesățios.
Amintirea mea te-a păstrat
Fără de doliu.
Amintirea mea te ține în brațe
Nenăscută...
Tu ai fost creată din
Pământ din eden
Și tină de zei, iar duhul tău...
Duhul suflat în tine
A fost respirația mea
Dintru început...
Tocmai ca să nu suferi niciodată.
Te-aș chema înapoi de-aș putea.
Știu, stiu,
Urechile tale nu mai aud
Glasul meu.
Demult m-au acoperit
Anatemele.
Demult a fost pecetea sărutului meu
Sfâșiată
De pe pielea ta.
În genunchi aș veni să-ți sărut
Tălpile.
Târându-mă m-aș apropia de părul tău,
Tânjind să-l strang și să îi simt
Parfumul.
In visul meu... în visul meu
Am vrut să mor,
Să tai ața subțire care
Îmi ține legat sufletul
În trup.
Am vrut să mor căci știam
Că vraja se va rupe
Și nu voiam să trăiesc
Neiubirea-ți...
Mai ții minte când ți-am ținut
Mâinile în mâinile mele
Și ți-am șoptit că
Acum aș putea să mor liniștit?
Eram atât de ușor,
Ca un bilă de plumb
În vid;
Eram mai ușor decât orice
Lacrimă de sfânt.
Atât de mult te iubeam...
Mai mult decât ai putut tu
Înțelege vreodată.
Puteam să mor liniștit
În brațele tale
Căci atunci fusesem
Ceea ce acum doar visez că am fost...
Cel mai fericit om din lume.
