Despre tine
Că vrei să nu mă inspir din
Nimic altceva
Și mai ales
Din nimeni altcineva.
Să minimizez
Influența lunii
Și razele soarelui
Și puterea vântului
Și melodia stropilor de ploaie
Și zgomotul lacrimilor mele
Și vâjâiala minții mele
Și toate celelalte individualități
Sau colectivități
Din univers
Și să maximizez
Tot ce ține de tine.
În acest efort cartezian
De a anula totul
Mi se impunea totuși
Concluzia (ne)clară și (in)distinctă.
Teribil! Cercul raționaliștilor
S-a crucit
Și lui Descartes însuși
I s-a prelins o lacrimă.
Dar eu, războinicul nebun,
Am încercat.
Am închis ochii
Am anulat tot ce am văzut,
Tot ce am citit,
Tot ce am făcut,
Tot ce mi s-a spus,
Tot ce am auzit în general,
M-am anulat mai ales
Pe mine
Și, în urma travaliului acesta
Din cauza căruia mi s-a
Deshidratat sufletul
Și a intrat în comă,
Am reușit
Să produc
Poezia în care ești doar
Exclusiv
Numai
Tu.
Nimeni altcineva
Și nimic altceva
În afară de tine.
Iată! Eu sunt primul om
Din univers
Care face așa ceva.
Trebuie să te așezi, căci s-ar putea
Ca forța lirică să te izbească
Atât de puternic
Încât te va risipi definitiv.
Ține-te de scaun să nu-ți iei
Zborul ireversibil în uitare.
Leagă-te cu lanțurile-ți
De orice te înconjoară
Ca să nu te dizolvi,
Să nu te evapori,
Să nu ajungi în abisul
În care nici eu nu intenționez
Să cobor.
Acum vine poezia,
Ești gata?
Iat-o!
.
.
.
.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.