Aplicați la studii în afară!

Dragi tineri cititori,
Ceea ce urmează să citiți aici este scris la cald. Ceea ce înseamnă că argumentarea e slabă. Dacă argumentarea e slabă, scopul acestei scrieri este să vă facă doar să vă mai gândiți la oportunități.
Da, mergeți în afară la studii, aplicați la cât mai multe universități (nu mă refer la no-name-uri). Dacă ați studiat bine la liceu și dacă vorbiți cel puțin o limbă străină aveți șanse reale (pe care eu, în patriotismul meu stupid, le-am ignorat).
Sistemul universitar din România este slab, cu mult sub așteptările pe care le-am avut eu când am ales să rămân în țară, deși o bună amică m-a bătut la cap să aplic la NYU AD. Nu mă voi referi în cele ce urmează doar la facultatea unde sunt eu student, ci și la alte facultăți și universități despre care am adunat opinii (nu le voi nominaliza). Pleci din orașul tău cu ideea că în București, la Cluj sau unde ai plănuit tu să mergi, o să cunoști multe lucruri interesante. Ți se spune că vei avea parte de provocări intelectuale palpitante. Ți se spune că te vei îmbogăți în cunoaștere prețioasă. Că cei din universitate te vor ajuta să progresezi. Că o să experimentezi viața culturală a orașului în care se află facultatea. Că nu o să fumezi mai mult (asta ca să mai glumesc printre nervi), că o să... că o să...
Parțial adevărat. Dar acest "parțial" e dureros.
În România, interesul oamenilor care se ocupă de progresul tău academic orbitează cu viteză scăzută în jurul unei găuri negre, plutește în eter... mai adăugați dumneavoastră metafore. Nimănui nu îi mai pasă (la liceu tot își mai dădeau interesul anumiți profesori) de problemele tale, de nevoile tale, de nevoia de a fi apreciat pentru efortul tău, chiar dacă acesta nu s-a sondat cu un material academic bun. Ești irelevant. Nu prea există oportunități de a pune întrebări despre ceea ce te interesează în afara orelor de curs sau a seminariilor. Nu prea există sprijin real. E o luptă. O luptă împotriva firii tale, o luptă distructivă, care te îmbolnăvește spiritual, care te face să îi plătești răului cu rău, iar acest lucru este îngrozitor. Evident, majoritatea profesorilor sunt geniali, nimic de spus. E irațional, absurd și prostesc să contești valoarea intelectuală a unor adevărate somități. Dar după două ore, gata! Pa! Dacă ai înțeles bine, dacă nu, iarăși bine. Ai întrebări? Există în bibliotecă 100 de cărți care conțin posibile răspunsuri. Baftă! Nota bene: descriu aici multe dintre situații, repet, de la mai multe facultăți; sunt mulți profesori și seminariști cărora chiar le pasă, DAR prea mulți care nu dau doi bani pe tine, pentru că ești irelevant. Ești doar un student. Doar un om care a terminat liceul. Atât.
NU ești doar atât! Dacă nu poți să faci X pentru că nimeni nu te-a învățat, ci doar ți s-a dat o carte aproape la fel de groasă ca DEX-ul care îți explică modul în care să faci X (deși tu niciodată nu o să ai timpul, nici răbdarea și nici reala competență de a o citi și înțelege), asta nu înseamnă că ești prost! Asta înseamnă că e o problemă care ține mai puțin de tine decât de ceea ce ar trebui să fie un sistem academic acceptabil.
Alt exemplu. Ți se spune să că ai de citit N pagini despre X, cu N>=20. Citești. Încerci să înțelegi deși trebuie să mai și dormi ca să nu mori. Ajungi la seminar. Reușești, cu ajutorul seminaristului și al grupei tale să demistifici 4 pagini în 2 ore. Asta înseamnă că X e foarte complicat. Dar, ce crezi, nu contează! Tu acasă ar trebui să le înțelegi și pe celelalte N-4 pagini, chiar dacă 20 de minți și un doctorand sau un doctor au reușit să clarifice doar 4 pagini. Nu ai înțeles? Pierderea ta. Crezi că ți s-a cerut imposibil de mult? Cui îi pasă? Specialiștii din facultate îți spun să te mulțumești cu cât ai făcut? După ce te-au făcut să te simți ca ultimul om din Neanderthal, ca ultimul imbecil care nu are de ce să urmeze învățământ superior... da.
Deci... acum că mi-am încheiat terapia, aplicați în afară, la facultăți unde așa ceva nu se întâmplă sau suportați consecințele. Să nu ziceți că nu v-am spus. Nu vă încărcați cu regretul că ați dat cu piciorul unei oportunități importante...