Elucubrație 84- Privirea ta

Privirea mea, iubito,

N-o pot cunoaste

Dinspre privirea mea,

Ci doar dinspre privirea ta-

Oglinda de argint a sufletului meu.

Iubito, buzele mele nu le pot simti

Decat in sarutul buzelor tale

Si nici mirosul parfumului meu

Nu-l pot cuprinde

Decat in respiratia ta calda,

Accelerata.

Iubito, inima mea bate,

Bate buternic,

Precum un clopot din manastirile

Ceresti,

Dar nu-i inteleg bataia

Decat prin pulsul tau.

Iubito, gandurile mele nu le pot ajunge

Decat alergand prin gandurile tale.

Iubito, amintirea ta

Mi-e singura amintire clara,

Singura chemare.

Iubito, nici macar pe Nietzsche nu-l mai pot

Intelege

Decat prin anihilarea durerii,

Prin atingerea ta.

Cuvinte imi stau ingramadite

Pe varfuri de munti si de penite

Inmuiate in sange si-n ceara.

Si iata, iata, iubito,

Cum sangele nu curge pe foaie,

Ci curge in schimbul nostru

Elementar,

Primordial,

De fluide, de emotii, de vibratii.

Iubito, iubirea mea, iata, iata

E toamna...

Iubito, e toamna si mi-e frig,

Si mi-e frig pana in nervurile

Frunzelor care cad,

Si mi-e frig de absenta ta

Si mi-e viscol de singuratate

Si mi-e dor,

Mi-e tare dor

Sa ma privesti.

Pune-mi un cer albastru de toamna

Pe suflet,

Umple-i nemarginirea cu albastrul tau;

Pune-mi o banca in inima

Si intinde-te acolo.

Vin imediat, ma duc sa iau niste versuri,

Niste culori 

Si niste caramizi,

Sa-ti fac un univers.

Iarta-mi inserarea pe care-o ai de 

Asteptat...