miercuri, 27 ianuarie 2021

Elucubrație 97 - Trecerea de la ''ce''-ul primordial poetic la ''de ce''-ul universal filosofic

Ce e viața,

Dacă nu o mare

Unică,

Ale cărei valuri

Vin și vin

Și se sparg

Și iarăși se sparg

De țărmuri

Într-un ritm 

Nehotărât

Și de neînțeles?


Ce e viața,

Dacă nu e o

Adiere de vânt 

Care îi trece pământului

Pe la ureche

Fără să o bage de seamă?


Ce e viața,

Dacă nu e o cădere

De piese

De puzzle,

Piese care se scurg

Din lucrarea finală

De la început?


Ce e viața,

Dacă nu e iluzia

Naivă

Că valurile nu vor

Mai înghiți

Următorul castel de nisip

De pe mal?


Ce e viața,

Dacă nu e precum

Un strigăt

De copil speriat

Pe care l-au pierdut

Părinții

În mijlocul pădurii?


Ce e viața,

Dacă nu e precum

O glumă

La care râzi

Și râzi

Și râzi

Până când îți amintești

De lucruri esențiale

Pe care trebuie să le faci?


Ce e viața,

Dacă nu e precum o

Rugăciune

În mulțime,

O rugăciune pe care,

Totuși,

Doar tu singur

O simți vibrând

Și emanând,

O rugăciune

Pe care doar tu

O auzi?


Ce e viața, Doamne?

Sau nu,

Nici nu vreau să știu

Ce e,

Vreau să-mi spui

De ce e viața, Doamne.

De ce?

De ce e viața

O mare,

O adiere,

O cădere,

O iluzie,

Un strigăt,

O glumă,

O surdă rugăciune?

Un comentariu:

Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.