Elucubrație 117 - Sănătatea tăcerii

Cioran avea dreptate, 

sănătatea chiar e 

tăcerea organelor. 

Nu te bucuri de ea 

tocmai pentru că nu face zgomot, 

nu atrage atenția, 

nu vrea să te cheme să țopăi. 

Dar când începe gălăgia... 

oh, suflete... 

tânjești după tăcerea 

pe care acum te-ai jura că știi 

s-o asculți cum tace. 

Doar-doar să tacă stomacul 

care cântă la gastrită, 

să tacă plămânii 

care cântă la răni, 

să tacă mai ales capul 

care cântă la migrenă, 

să tacă sângele din venele 

care cântă la insuficiențe de toate felurile, 

să tacă sufletul 

care bate tare la toba anxietății... 

Doamne, 

oprește chermeza asta gălăgioasă, te rog!

 Promit că nu mă mai vait 

niciodată 

de plictiseala liniștii...