Să mă acopăr cu înțelepciune
Ca să nu mă mai atingă nicio patimă.
Să mă învelesc în virtute
Ca să nu mă mai strâmbe niciun viciu.
Să respir iubire
Ca să nu mă mai sufoce nicio invidie.
Să mă învelesc cu recunoștință
Ca să nu mă mai înghețe nepăsarea.
Să îmi golesc buzunarele prin dărnicie
Ca să nu mi se umple sufletul de venin.
Să mă înarmez cu visare
Ca să nu nu mă îngenuncheze disperarea.
Să mă prind în joc cu poezia
Ca să nu simt căderea ca pe o cădere,
Ci ca pe un zbor;
Ca să pot să mă gandesc cel mai mult
La viață
Și cel mai puțin la moarte,
Devino-mi, tu, fericire,
Cea mai mare virtute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.