Elucubrație 144 - De Crăciun...

Cel mai greu, iubito,

Mi-e de Crăciun,

Căci ochii mei nu vor să vadă
Zăpada neatinsă de pașii tăi,
Căci mâinile mele nu vor să atingă
Cadourile de sub brad,
Ci mâinile tale.
Buzele mele nu vor să guste
Turta dulce și tarta cu mere
Fără a gusta mai întâi
Dulceața buzelor tale.
Urechile mele nu vor să audă
Leru-i ler,
Dacă nu se bucură mai-nainte de
Un "te iubesc" rostit de tine
În șoaptă.
Sufletul meu nu tresaltă
Fără căldura sufletului tău.
Doar lacrima mea, lacrima mea curge
De pe obrazul meu
Pe o frunză de castan
Din Champ de Mars
Și, de acolo, se evaporă într-un nor
Și zboară
Și zboară
Până acolo unde eu nu voi fi
Și se preschimbă într-un fulg de nea
Ce se așterne pe inima ta
Ca un sărut
Ce stinge pentru-o clipă
Dorul...