Elucubrație 150- Mamei...

Mamă, maestrul meu se gândea că

Ar fi bine să mă mai naști o dată.
Că prima viață nu ne iese.
Mamă, mamă, nu mai vreau să mă naști
Mereu,
Căci mereu voi da greș cumva.
Mamă, cu lacrimi în ochi îți strig,
Nu mă naște încă o dată,
M-am răzgândit,
N-aș putea să fac atâtea greșeli
La nesfârșit. Repetabile poveri
Mai grele decât o repetabilă povară.
Mamă, iubită mamă,
Șterge-mi lacrima cu mâna ta
Sfântă pe care se vede
Trecerea rece a timpului.
Apropie-ți creștetul de pieptul meu;
Iată, mai ieri d-abia îți ajungeam la
Umerii tăi
Acum din ce în ce mai aplecați
De greutăți, de dezamăgiri, de vremuri.
Mamă, iubită, sfântă mamă,
Nu mă mai naște încă o dată,
Ci doar iubește-mă acum.
Doar acum.
Altă dată poate e prea târziu,
Mamă,
Și nu vreau să plec fără să simt
Dragostea ta...
Nu vreau să pleci, mamă,
Să nu pleci niciodată...