Îngerii îndurerați zbiară după Dumnezeu.
Arhanghelii sunt așezați pe iarba pătată de sânge. Zac morți, maltratați de cuvinte și de explicații.
Apostolii închid porțile împărăției; Petru e grav rănit. Cu ultimele puteri rostește ultimele cuvinte ale lui Bacovia. Câțiva îngeri încearcă să treacă în împărăție, renunțând la luptă. Săbiile lor îngheață în fața armelor de acum. Limbile de foc se sting. Se sting și cuvintele lor de îndreptare. Porțile rezistă. Cei mai importanți membri ai împărăției sunt momentan în siguranță. Dar porțile sunt zguduite! Precum un berbec în flăcări, flăcările furate de la tot ce a fost sfânt, capul unui nou profet izbește ultimul zid. Alături de el, alți mulți. Săgeți- cuvinte ascuțite- pătrund. Cei puțini care mai susțineau porțile sunt uciși. Berbecul sparge poarta!
Alături de el... mulți, prea mulți. Nu mai există șansă, nu mai există speranță. Timpul a permis ca într-o secundă să treacă mai bine de o sută de ani. Profetului i se alătură toți cei vechi și toți cei după el. Știința, noua dialectică și toate celelalte noi se unesc și se făuresc într-o sabie infinită. Ceilalți apostoli sunt sugrumați și arși în fața Lui. Toți sunt uciși, până și cei care nu s-au născut încă. Se vor naște morți.
Sabia din mâna voluntaristului îl pătrunde pe Dumnezeu până în abis. Vidul se deschide. Neantul acoperă totul. Întunericul a venit.
Dumnezeu a murit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.