Elucubrație 45- După poetul lui Nichita

Dacă mă vei atinge îți promit că nu ți se va întâmpla nimic

Carnea asta e foarte bună. Calitate excepțională.

Oamenii pot să mă atingă, unii oameni mă pot îmbrățișa

Și câțiva m-au și sărutat

Fără să moară.

Atinge-mă și tu, acum, cât încă mai poți!

Lipește-ți buzele de ale mele,

Pielea-ți de epiderma mea,

Ca să te simt cât mai departe posibil.

Nu-ți lipi gândul de gândul meu!

Știu că oricum ar fi foarte greu, aproape imposibil,

Dar oricum nu merită, chiar nu merită,

Să cazi în cea mai adâncă groapă- în tine.

Gândul ce-mi străbate mintea

Mă împinge să cad în mine.

Căderea e teribilă și venerabilă

În același timp, doar că uneori vrei să

Ajungi la fund cu riscul de a muri. Dar nu e fund.

Și acum că am lămurit cu mintea și cu gândurile,

Trebuie să te avertizez,

Deși oricum nu știu cine ar putea să încapă

Prin fisura cuantică din mine,

Să nu pui mâna pe ce e dincolo de minte.

"Ceva"-ul nu trebuie atins!

Mi-e frică să îi spun numele

Pentru că nu vreau să îl limitez;

Mi-e frică să îl analizez prea tare

Pentru că dacă aflu că nu e acolo

Sau că nu e nicăieri

O să mă termin.

Adică nu o să mai fiu proces.

Adică o să fiu o piatră.

Nu, dragă, nu îndrăzni să pui mâna

Pe "Ceva"-ul meu!

Nu doar că nu are rost,

Ci nu are sens...

Cel mai bine, pentru că restul pentru voi

Oricum nu există, ci doar pentru mine,

Ia-mi trupul la dans,

Sărută-mi buzele și mâinile,

Ridică-ți rochia,

Închide ochii

Și nu-mi pune mâna pe

Emoție...