M-ai intrebat despre femeia perfecta,
Iar eu ti-am spus ca e complicat.
Femeia aceasta
Daca ar putea exista
Ar fi doar in miscare.
Dar nu mergand
Sau alergand
Sau calarind.
Ci fiind toate in acelasi timp.
Miscarea ei e atat de rapida
Incat nu o vei vedea pe Ea, ca intreg,
Niciodata.
Ea e mereu si blonda si bruneta si roscata
Si creata si pistruiata si fara pistrui.
A citit toate cartile din lume
Si
In acelasi timp a citit doar una
Ca sa te poata asculta pe tine cum
Vorbesti despre ce ai citit tu.
Femeia perfectă si barbatul perfect
Sunt doua constructii din particulele fanteziei.
Ei exista doar pentru o clipa imperceptibilă
Si apoi se transforma. Ei nu sunt
Identitici cu ei insisi.
Ei sunt devenire sau mai bine zis
Dorinta...
***
(Of, Sorescule)
Simt o durere locala in fiinta.
In partea care se ocupa cu
Multumirea de viata.
Am si niste spasme la nivelul
Motivatiei.
Cred ca am si insuficienta
Emotionala.
Si hiperangoasa
Si hipoputere.
Doctore, am cataracta
La al treilea ochi.
Si diabet la aspiratii- uite-le cum se
Faramiteaza!
Am hemoragie la dragoste
Si pierd prea multe lacrimi.
Mi-e rau, doctore, tare rau
Cu dementele, nevrozele,
Uitarile, amintirile,
Decadentele si bemolurile mele...
Dar cel mai grav, doctore,
E ca eu am cancer la sine.
Poezii și gânduri aparținând lui Radu-Alexandru Dincă. Conținutul postărilor acestui blog nu poate fi copiat/folosit fără drept de autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.