Parcul, parcul,
Domnișoarelor și doamnelor,
Dar mai ales domnișoarelor,
Parcul din marele oraș
Este precum tăvița cu apă rece
Din colivia canarului.
Precum mingiuța
Din cușca hamsterului.
Parcul ăsta,
Banca asta,
Sunt o amăgire. Să mă facă să
Uit
Cât de liber puteam să fiu.
Sau cât de constrâns,
Depinde -
După caz.
Degeaba libertatea casei de la
Marginea satului,
Dacă sunt prins cu zgarda
Lipsei de dialog,
Constrâns de propria-mi
Putere absolută
Asupra universului meu îngust.
De ce, Doamne,
Dar de ce nu se poate
Să le ai pe toate?!
Să ai și casa la sat
Și grădina
Și sala de lectură
Și galeria de artă
Și partenerii de dialog?!
De ce, Doamne, de ce
M-ai făcut pe mine
Tocmai așa...
Stricat... să le vreau
Pe toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.