Elucubrație 152 - Mosorul

 Când te-am scos din sufletul meu

N-am luat seama
Că aveai o ață legată de deget.
Și, uite așa, cu fiecare clipă fără tine
M-am deșirat din ce în ce
Mai mult,
Rămânând din ce în ce mai puțin.
Aș fi vrut să mușc ața,
Să-i dau foc
Sau să o tai cu vreo forfecuță,
Dar se deșirase toată deja,
Și sfoara,
Și frânghia,
Și funia de ancoră,
Și celelalte straturi textile de pe mosor.
S-a ajuns la lanțul de metal
Cu care mi-e legat sufletul în corp.
Norocul meu
Că s-a blocat lanțul la ieșire.
Doamne... sper să nu mi se
Lărgească
Prea curând
Ieșirea din suflet.
Dacă era și mai generoasă ieșirea,
Aș fi murit
Demult
De dragoste rănită.