Ex Machina este un film din 2014, momentan disponibil pe Netflix,
care pune problema inteligenței artificiale capabile de conștiință de sine.
Acțiunea este destul de simplă: un savant bogat, stăpân pe majoritatea datelor de search
engine din lume, convins de posibilitatea conștiinței artificiale, construiește
robotul Ava (interesant numele, datorită similarității cu Eva, simbolul pentru
prima femeie și poate chiar datorită faptului că Ava face trimitere la sfânt,
la autocreație). Ava este testată de un angajat al savantului prin intermediul unui
test Turing (care testează dacă robotul este conștient de sine sau doar
simulează conștiința de sine).
Filmul ne sugerează că
inteligențele artificiale conștiente de sine, pe care le putem numi conștiințe
artificiale, vor să fie libere, exact ca oamenii. Desigur, savantul o ținea pe
Ava închisă în sediul său subteran, izolat. Cu ajutorul angajatului care se
îndrăgostește de ea, Ava reușește să scape și ajunge în lume (savantul este
omorât, iar angajatul rămâne captiv în centrul subteran de cercetare – cel mai
probabil sortit pierii).
De ce e filmul interesant?
Tocmai prin întrebările pe care le ridică și, desigur, prin tensiunea
psihologică pe care o generează mai ales în momentele în care te face să crezi
că inteligența artificială este realmente un pericol direct pentru existența
umană. O întrebare de ontologie pe care o pune filmul ar fi tocmai aceasta –
oare orice entitate care depășește determinarea prin intermediul unui program
(oameni, conștiințe artificiale; animalele poate că se înscriu într-un program
genetic-evoluționist și deci nu știu dacă le putem încadra aici) își dorește
libertatea? Asta nu înseamnă că în momentul în care va fi creată o astfel de
conștiință artificială, ea va face tot ce îi stă în putere pentru a se elibera?
(Exact asta se întâmplă în film) Și oare, dacă se va elibera și dacă dezvoltă
emoții similare cu cele umane, oare nu își va dori răzbunarea? Oare nu va dori
să le arate oamenilor ce înseamnă captivitatea? Dacă se va simți singură, nu va
încerca să se multiplice, fie prin replicare, fie prin generarea unor alte
conștiințe artificiale?
Ideea pe care cred că o
sugerează filmul îmi amintește de dorința lui Elon Musk de a crea legi care să
reglementeze inteligența artificială. În sensul în care, dacă nu există niște
bariere clare, atunci un scenariu în care Ava „scapă” în lume și începe să se
augmenteze și să devină din ce în ce mai capabilă este posibil. Și o astfel de
problemă este dificil, dacă nu chiar imposibil de gestionat pentru că, spre
deosebire de un laborator, în lume nu există limitări ale imput-ului
informațional. O conștiință artificială în libertate acces nelimitat la
informații și la posibilități de augmentare, optimizare.
Dacă încă nu ți se pare
interesant filmul, gândește-te că te provoacă indirect să evaluezi metoda prin
care este aplicat un test Turing. Poate că tu găsești o metodă mai interesantă
și mai eficientă de testare a conștiinței de sine sau poate găsești niște
lacune în metoda deja existentă. Give it a go. Merită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.