De parcă mi-ar fi dor de mine.
Nu, nu mă înțelege greșit,
Vreau să îți spun că
Nu mă mai înțeleg uneori
În lipsa ta.
Dor nu îmi e doar de tine,
Trebuie să recunosc.
Dor îmi e și de copilărie
Și de oamenii care
Mi-au bătătorit potecile ei.
Dor îmi e de cei care au
Plecat,
Fie de tot, fie doar s-au dus
Prea departe ca să îi mai pot
Gândi sau simți cum trebuie.
Mi-e dor de gândurile mele
Negândite
Și de clipele în care visam
Atât de departe.
Mi-e dor și de neoboseală.
Mi-e dor, mi-e dor de mine.
Aș vrea să recuperez atât
De multe lucruri și oameni din trecut,
Să îi aduc aici și acum
Și să îi prind în brațe
Să nu le mai dau drumul.
Aș vrea să iau înapoi
Ce am pierdut.
Dar unde sunt toate?
Toate s-au dus, rămânând în mine...
Altele vin călare
Pe cai care au spatele rupt
Sau pe armăsari
Care nu știu drumul.
***
***
Și tu vrei să te prinzi de un cal
Să te duci unde te-oi duce,
Dar nu te poți hotărî
Pentru că sunt atâția cai
Și tu vrei doar calul perfect
Când toți caii au defecte.
Vrei să prinzi universalul
Din fărâme de particular.
Vrei să prinzi clipa
Scufundată în timp abisal.
Vrei să înțelegi esența
Disipată în mii de pagini.
Vrei să prinzi adevăr
Din zeci de opinii divergente.
Vrei să capturezi culoarea
Pierdută prin atâtea nuanțe.
Vrei să simți doar Dorul,
Dar ți-e dor de atâtea.
Și multe dintre ele sunt opuse,
Se resping.
Deci te resping.
***
Începi să te miști în tine
Ca o particulă turbată,
Sau ca un electron zăpăcit
Într-un atom de hidrogen.
Ai vrea să stai locului,
Dar nu te poți opri.
Alergi. Alergi. Alergi.
Sari. Sari etape. Sari.
Te odihnești. Iar alergi.
Cauți. Găsești. Pierzi. Cauți.
Și...
Și nu poți ieși din tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.