Viața mea e o improvizație.
Uneori mă descurc mai
Bine;
Primesc aplauze.
Alteori mă descurc rău.
Uneori mă descurc foarte rău
Și alteori teribil.
Am purtat atâtea măști pe
Scena asta
Încât nu mai știu
Cu cine mai vorbesc
Noaptea.
Adică
Cine cu cine
Vorbește
În mintea mea.
Fiecare mască,
În 20 de ani de
Actorie ontologică,
A prins ființă.
Fiecărei măști
I-au crescut ochi,
Buze, limbă
Și mai ales,
Dar mai ales,
Personalitate.
Interesant e că pe
Scena publică
Actorii-eu
Conlucrează
În piesă,
Dar să vezi noaptea,
Doamne,
Ce se mai ceartă
Pe roluri,
Pe scenarii,
Pe decoruri
Și pe replici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.