Elucubrație 91 - Pesemne că am zâmbetul fragil

Ți-am aruncat un zâmbet 

Pe fereastră.

Aleargă după el,

Prinde-l în mâinile tale

Fragile.

Ce-ai făcut?

L-ai strâns prea tare

Și s-a sfărâmat. 

Si totuși ție nu ți s-au

Crăpat mâinile 

Fragile.

Mâinile tale,

Care s-au topit pe gâtul 

Meu,

Care s-au pierdut pe pieptul

Meu,

Care s-au risipt de la sărutul 

Meu,

Mâinile tale sunt întregi 

Acum

Și parcă și mai tinere.

O fi zâmbetul meu rar,

Dar o fi și 

Hrănitor. 

I-auzi, Doamne,

Pesemne că

Zâmbetul meu e mai firav

Decât orice.

Atât de fragil încât 

Se zdrobește 

Până și în cele mai

Gingașe mâini.