Elucubrație 110 - Anxietate 3

Prima dată 

Ignor.

Al șaselea episod

Îl resping.

A zecea oară

Rezist.

Când ajung 

Obosit

La al cincisprezecelea

Episod,

Îndoiala își vâră coada.

Dacă am ceva?

Dacă e ceva acolo?

Dacă viața asta

Amărâtă și fragilă, 

Absurdă, dar ispititoare,

Pe care vreau să o

Trăiesc 

În ciuda sisificității ei,

O să dispară 

Chiar acum?

Totul se face scrum, 

Nimeni nu își va mai

Aminti

În câțiva ani.

De ce am trăit?

De ce mi-am dat seama

Atât de târziu 

Că trebuia să mă bucur

Cât am avut ocazia?

De unde știu eu 

Că ceea ce mi se întâmplă,

Această metamorfoză

Fără metamorfozare

Vizibilă, 

E doar în capul meu?

Dacă se rupe vreun

Fir de ață în mine?!

Se duce de râpă,

Cât ai clipi,

Toată țesătura.

Știu, știu, nu aș fi

Nici primul 

Și nici ultimul.

Dar ce contează asta,

Cu ce mă alină?!

Să mă fi născut 

Pentru a fi suferit?

Doamne, Doamne,

Cum să nu mă revolt?!

Cum?

Mai ales pe tine!

Apoi pe toată 

Slăbiciunea 

Care mi s-a turnat

În ființă

Pe când nu știam 

Să aleg oasele de carne.

Atunci voiam să se termine

Și nu s-a terminat.

Acum vreau să continue

În forță, 

Dar mi-e teamă,

Atât de teamă,

Să nu se termine.

Și teama, 

Această vibrație 

"Nelalocul ei",

Îmi cutremură

Toate ațele din mine.

Acele se lovesc unele de

Altele,

Ghemele se iau alături 

Într-un dans nebun,

Au căzut iglițele

Din locurile lor sacre.

Uite câte noduri

S-au făcut în mine!

Toate glodesc,

Toate încurcă, 

Toate neliniștesc estetica.

Doamne, știi tu cât de mult

Costă 

Să desfac și să deznod

Toate nodurile?

Costă cel mai mult, Doamne.

Costă, 

Costă, 

Costă timp...

Nelinistea mi-a fost tulburată de

Frica de a nu muri.

Cât îmi plăcea neliniștea mea

Contemplativă.

Dați-mi înapoi neliniștea!

Alo! Alo! Alooo!

Dați-mi înapoi nemulțumirea!

Aloooo! Alooo!

Iau înapoi scepticismul!

Alooo! Va rooog! Alooo!

Dar luați tremurul ăsta 

Din ațele mele

Căci frica cea mai mare

E să nu se facă 

Un nod

De nedeznodat.