Fericirea mea
Invizibilă,
Timidă,
Mută,
Dar adâncă,
Mult mai profundă,
E ființarea
Revelației anxietății.
În negura obscură
A durerii, a fricii
Și a absurdului
Găsesc aproape de fiecare dată
Setea de viață,
Pofta de fericire.
O fericire simplă.
Pe care nu o poți
Vedea
Și nici accepta
Până ce durerea
Nu te învață,
În cel mai fățiș
Mod posibil,
Ce înseamnă să
Trăiești și să suferi
Veritabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.