Mintea mi se oprise pentru o clipă.
Se inundase cu tresăririle sufletului.
Nu am apucat să fac o arcă.
Așa că multe dintre gânduri pierit-au înecate.
Doar amintirile -o parte- au scăpat;
Astea sunt ușoare,umflate cu imaginație,
Au fost propriul lor
Colac de salvare.
Am pierdut toate gândurile bune
Despre viitor; quel dommage!
Sper să crească altele
Din piatră seacă.
Spune-mi și mie, auzi, care e secretul zâmbetului.
Cum? Așa? Până la urechi? Să se vadă și dinții?
Întorc inelul ca să devin invizibil.
Dar eu de mine însumi nu mă pot ascunde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.