Poem pe pielea hârtiei
Spune-mi de ce
Inima mea strigă numele tău
La fiecare bătaie.
Mi te-ai scrijelit pe suflet!
Lasă-mi să îți scriu o poezie
Pe pielea-ți albă.
Lasă-mă să mă împărtășesc
Cu fericirea din zâmbetul tău
Copilăresc.
Cuprinde-mă și păstrează-mă în brațele tale
Și nu îmi da drumul;
În orice clipă pot dispărea.
Iubito, eu sunt doar o ceață,
Un vapor, un duh...
Și singure, buzele tale
Închise într-un sărut
Cu buzele mele de marmură topită
Îmi sunt lampă fermecată.
Închisoarea salvatoare.
Ele mă țin prins,
Captiv în propria-mi viață.
Oh, dar nu vreau să scap,
Nu îmi porunci să îți îndeplinesc
Nicio dorință.
Vreau să fiu sclavul tău etern.
Iar tu, tu să tânjești pe veci
După tot ceea ce aș fi putut
Să îți ofer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.