Poeta minte.
Poetul minte.
Poeții mint.
Poeții se iubesc
Ca Poeții.
Orice iubire împlinită
Nu e Iubire.
Iubirea trebuie să rămână
Ideal.
Dar, poeto,
Eu nu sunt vreun
Hyperion,
Așa că iubește-mă
Din când în când
În afara poeziei.
Iubește-mă cu buzele tale,
Cu părul tău,
Cu sexul tău.
Limba poetului nu e bună
Doar la recitat.
Degetele poetei nu sunt bune
Doar la scris.
Pielea poeților nu e bună
Doar la ținut sufletul
Înăuntru.
De ce să ne fie teamă să ne
Mânjim și noi, Poeții,
Din când în când,
Dar fără să ne murdărim.
Noi, poeții, ne putem
Săruta în cuvinte
Fără să ne rămână ruj
Pe buze sau
Pe gât
Sau pe abdomen.
Poți să te speli
Cu lacrimile mele.
Când trupul meu te va
Umple,
Golindu-te de tine însăți,
Vărsă-te în mine.
Violent!
Lovește-te de mine
Precum se lovește
Un "te iubesc"
De inimă.
Să stăm, apoi, să stăm
Să ne bucurăm de ecoul
Iubirii noastre,
Poeto,
Cum se bucură eminul
De cântecul cornului
Care se aude
Din ce în ce mai
Departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.