Transpirația fierbe sub piele.
Deasupra pielii nu pătrunde
Sudoarea,
Ci un fel de abur,
Un fum
Care îmi întră în ochi
Și-mi fură vederea.
Fără imagini clare
Mă pierd.
Nici nu mai aud
Altceva
Decât un țiuit,
Nu mai simt decât o
Presiune pe cap
În cap,
Sub cap.
Amețeala mă face să bat
Și mai tare
Și mai des
Și mai tare
Și mai des
Și mai tare
Și mai des.
La orizont doar îndoială.
Dacă nu doar mintea e bolnavă?
Dacă doctorii nu au săpat
Destul
De adânc
În mine
Și în sângele meu.
Să ies afară? Sau să rămân
Aici, la întuneric?
Poate afară mă găsește cineva
Dimineața,
Sau poate am șansa să fiu găsit
Când încă mă pot resuscita.
Poate apuc să bat la vreo ușă
De samaritean,
Că doar nu m-o răpune așa,
Fără drept de apel la șansă.
Sau poate doar o să întorc
Degerat
Sub plapumă
În vreo 20 de minute,
Umilit de teama
Care își bate joc de mine
Precum îți bați joc de o târfă
Tristă
Pe care nu o plătești
Din banii tăi...
Dar, auzi, Doamne,
De ce o fi toată impresia asta de
Moarte
Tocmai pe inimă-mi?
O fi de la iubire?!
Iubesc sau sunt iubit prea mult?!
Și de ce
"De ce eu? De ce tocmai eu?"
Are ecou tot în inimă
Și nu în minte?
Doamne... tot stoicismul,
Tot platonismul,
Tot creștinismul,
Chiar și budismul
Și hinduismul
Sunt melete thanatou.
De-ar știi băieții ăștia
Cu idei mărețe
Că eu mă antrenez intens,
Și de trei ori pe zi,
Și tot nu mă prind
Cum trebuie să se moară,
Cum se moare bine...
De fapt, Doamne,
Cum se face,
Că prin exercițiul simulării,
Atât de prețuit de toate metodologiile,
Eu devin din ce în ce mai
Nepregătit?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.