Singur mananc, singur beau,
Singur ma-mbrac,
Singur respir. Singur citesc
Mai ales carti cu personaje
Singure. Destinul...
Singur
Stau singur
Cu si fara mine simultan
Si ma-ntreb de ce eu...?
De ce mie mi-a fost dat
Sa-mi port propria
Carne
Si propria minte
Si propriul suflet rarefiat?
De ce mi-au fost date lacrimi
Si de ce, dar de ce,
Tocmai mie mi-au fost date
Tristeti si doruri
Pe care nici nu pot sa le plang?!
Ce e mai rau decat
Sa nu poti sa plangi
De durere?!
Sa-ti fie sangele ciment
Si constiinta zidar.
Sa te imolezi in propria
Cutie intunecoasa.
Gandul despre Nestiutul
Se risipeste mai repede
Decat apare.
Si apare constant,
Dar se risipeste prea repede
Pentru a-l putea atinge
Cu mintea.
Coeur pascalian nu mai am
De mult timp.
Inima biologica bate
Tare
Intretinand monotonul suport al mintii,
Dar puterea ei, aici,
E... vanitas.
Singur sunt. Mi-e dor sa nu fiu
Singur.
Este, da, si o dulceata in toata
Aceasta durere.
Dar cata dulceata sa mananci?!
Cateodata ti se face foame de Viata,
Iar dulceata... "te lesina"...
Tu ne seras jamais seul...
RăspundețiȘtergere