Mi-e milă de cei ce ascultă muzică
Fără a ști
Ce semnifică
Versurile melodiilor.
Mi-e milă de aceia care,
Într-o turbare inexpresivă,
Caută bani.
Bani sunt peste tot.
Mergeți într-o bancă,
Pretindeți că aveți cancer
Și spuneți că ultima dorință
A voastră
E de a vedea
O teașcă de bani.
Cineva vă va crede
Și vă va satisface
Dorința stupidă.
Ce rost are să îi ai
Dacă nu cunoști “arta”
De a-i cheltui?!
Mai bine doar îi vezi
Și poate,
Dacă te pocnește
Revelația
Îți vei da seama
Că nu poți cumpăra
Mare brânză mucegăită cu ei.
Desigur,
E bine să ai bani;
Să mănânci, să bei,
Să citești și altele.
Dar dacă ai putea alege
Să-ți plătești
Încă un an de viață
Cu toți banii tăi,
Ai face-o?!
Ei bine, de multe ori,
E imposibil să cumperi
Timp.
Doar oamenii îți pot da Timp;
Cei frumoși,
Cei pe care
Îi iubești.
Timp, fizic, metafizic,
Nu poți cumpăra.
Timp poți
Doar să primești
De la Alții.
Așa că, omule,
Nu mai căuta
Să te plimbi
Cu mașini scumpe.
Toate au patru roți!
Caută să vezi,
Să trăiești,
Să cânți și să
Citești;
Să stai într-o casă
Mică,
Dar plină de căldură.
Chiar vrei, tu, ființă rațională,
Să te pierzi
De unul singur,
Într-un conac,
Al cărui prag
Doar tu îl calci?
Vezi Parisul!
Bea o bere în Praga!
Sărută o fată
În parc.
A doua zi,
Să ai bani să poți
Să-i cumperi o floare
Și să o scoți
La un ceai.
Sărut-o iar
Și Ea,
Îți va dărui
Timp.
Și Timpul ei neprețuit
Nu-l da nimănui!
E-al tău!
Și prin
Acel parc
În care-ai sărutat-o
Se va plimba, post-mortem,
Sufletul tău.
Mai bine liber
În acel parc,
Decât într-o casă
Mare, cu piscină,
Singur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.