Sfârșit

Am văzut aseară Moartea

Albastră.

Și-am înghețat o Secundă în

Amintire.

O lamă ruginită, dar măiastră,

Mi-a oferit o scurtă strălucire.

Ce dinți, ce tartru, ce oroare!

În nebunia-i absolută.

O scelerare cu tente mortuare

Un zâmbet pentru gura mută.

Mă ține de mână Agonia,

Cancerul aleargă pe pereți.

În bălți de sânge se scaldă Nebunia

Iar ea-mi dă săruturi drept peceți.

Am fost demult legat de Doamna,

Cu coasa ei de fier bătut.

M-am săturat de proasta asta-Toamna.

Să vină Iarna! Să beau venin stătut!

Ce crunte scrieri negre!

Ce visare profundă-mortificatoare!

N-am explicații pentru plebe,

Am doar murirea-mi asta mare.

M-am săturat de rima

Idioată.

De banalele dorințe-ale

Societății.

Au omorât mișeii Esența

Au scuipat râzând pe

Mormintele noastre.

Să îmi aduci doar trandafiri!

E-un ordin.

Din umbra crucilor grele,

Eu vreau să văd profundul.

Secretele… îngropa-le-vom

În noi,

Sau în Alteritate.

Ce morții mă-sii să mai zic

Eu-Mortul- despre Moarte?!

Surâzi, să îți aprinzi și o

Țigară

Și-n fumul ei albastru,

Dens,

Cufundă-te-n uitare.

Dar nu lăsa Dorul să plece.

Lasă-l să te-mpresoare.

Să-ți smulgă mintea și apoi

Să-ți amintească de

Sărutul

Unei alterități nemuritoare.

*

Nu știu, nu am talentul

Tău.

Tu mă hrănești cu Idee

Și cu Frumos și cu Tupeu.

Nu mă interesează trupul,

Nici sexul nu-i atuul meu,

Eu vreau doar mintea-ți

Amărâtă,

De tot amarul acesta greu.

Căci m-am îndrăgostit de

Creier,

De ochi și de Profund.

Practic de tine, scelerato!

Dar tu mai uiți

Din când în când…

Ne propusesem despre Moarte,

Dar tot despre noi am vorbit.

Să fie o coincidență-aparte

Sau doar un semn obișnuit?!

Acum îmi vine versul nimicit

De negrul dens pe care l-am voit.

De ce să spunem că trăim?

Când moartea e mai dulce,

Ea-i eternă, e mai a noastră.

În înghețarea dubioasă

Ne vom privi răzbunători.

Să te sărut voi vrea

Și tu vei vrea la fel.

Vom muri din nou

Îmbrățișați etern,

Peste Iarna noastră…

Eu-rege și Tu-regină.

Te voi privi în veci

Arzând,

Râzând a disperare

Pentru amorul cel

Profund

Ce nu se va pierde-n

Uitare…