Cancer

Definiții inutile peste definiții

Când totu-i relativ

Și noi nu suntem oameni.

Iubire absolută și agonie

Infinit negativă.

Dragostea, amarul, sau moartea

Atât de tangibilă?

Un cancer ce îmi curge lin prin vene,

Cu metastaze pe limbă și pe piele;

Peceți de-amor pe trupul tău suav ̶

Săruturi și atingeri mai puțin gentile.

Inextensibil e timpul ăsta amărât!

Se-ndoaie, dar nu se prelungește.

Subtilitatea noastră e latentă;

Timp nu mai e, doar praf de stele!

Moartea se prelinge precum o zeamă neagră,

O miasmă tare ne îmbată nările,

Totul e neclar, tabloul pestilențial și fad…

Tu ești cu mine, iar eu sunt mortul viu.

Se crapă stele în explozii cosmogonice!

Și trupurile noastre se despart… ilogic.

Totuși, un magnetism cuantic ne apropie

Și curenți și câmpuri ne omoară-n vechiul cancer!

Ceasurile bat; spânzurate-s ale lor limbi.

Cifrele sunt toate întoarse pe dos,

Apusul e răsărit, iar răsăritul e Apus.

Timpul… e prea relativ.

Durerea e profundă și deci… e și frumoasă!

Sirene strigă, canari îți cântă sexul,

Cancerul apasă!

E doar… Dragostea noastră.

Voracitatea mea imensă te va devora,

Iar digestia ființei tale,

Nici Dumnezeu n-o va putea explica.

Pari și vie și moartă, făptură recesivă.

Oprește-te pe buzele-mi, aici…

Aproape…