Amo 8

Ti-am spus ca daca ar fi
Sa pictez ce simt,
As umple panza de negru
Si in centru
As lasa o zona alba.
Apoi ti-am scris
Absolutul in palma
Si cand mi-ai desenat
"Si eu"
Cu atingerea ta
Infinit fina
Si vesnic tandra,
Am asistat la explozia
Punctului alb
Din centrul oceanului
Nesfarsit de intuneric.
Fecioara, tu,
Mi-ai crapat cu
Sarutarile tale moi
Cerul!
Ai spart negrul
Ca sa se poata ivi lumina
Care ma calauzeste
De sute de ani
Catre tine.
Sub chipul tau,
In spatele ochilor mari,
Am gasit tristeti
Pe care nu le-ai luat
In seama.
Decizii "de siguranta",
Nu de vocatie.
Iarta-te; eu te-am iertat
Ca m-ai ucis
Ca sa renasc
Insetat de viata,
Insetat de Tine,
Zeita mea,
Cu ochii oglinzi
Si par de abanos
Si maini de catifea.
***
Cand am fost aproape,
Foarte aproape,
Am simtit
Ceva din alte sfere,
Care imi erau necunoscute.
Credeam ca am trait
Tot ce se putea trai.
Dar acum... nu mai vreau
Sa mor.
Vreau sa te traiesc,
Vreau sa ne traim!
Am decolat impreuna;
M-ai alimentat cu sens.
Sa mergem! Destinatie
Necunoscuta!
Opriri, dese, la fiecare
Colt de Infinit.

Si mi-am miscat buzele
Si ti-am soptit:
"Te iubesc".
Era sa ma binecuvantezi
Si tu cu absolut,
Dar te-ai oprit la "te".
Verbul vine, dar
Nu-l lasa sa zboare...
Spune-mi, striga-mi,
Sopteste-mi, deseneaza-mi
Tot ce simti.
Csebui et