Elucubrație 18*

Ai inteles
Si stiai prea bine
Ca Soarele meu
A rasarit
Si apus
Pe mainile tale
Crapate de la frig
Si de la lipsuri de
Fel de fel de
Vitamine si minerale
Necunoscute.
De la moneda si
Pana la banca
Din statia
De azi, de ieri, de
Totdeauna,
Ai inteles totul;
Tu si Dumnezeu.
Tu intelegi cum fiinta mea
E sugrumata de nimicuri
Cum oboseala ma slabeste,
Cum ma predispune desertaciunii,
Efemeritatii,
Ridicolului.
Tu stii, iubirea mea,
Vesnica mea
Aparatoare
Hristica,
Ca naufragiez in
Nestiinta.
In necazul cautarii.
Mi se pare ca tot cad
Si d-asta ma urasc
Si mi-e foarte,
Foarte
Sila de mine.
Plang pentru ca uneori
Mintea mea e prea proasta
Si uita de minunea ta,
De steaua care arde
Pe cerul negurilor mele.
Am invatat sa zbor
Cu aripile de la tine.
Mi le-ai dat in
Monomaniacalul tau mod
Monogamic.
Te invidiez, Dianoia,
Iti jur ca te invidiez!
Te dispretuiesc cateodata...
Pentru ca tu esti capabila
De ceva ce eu doar ravnesc
Cu toata fiinta:
Constanta-
In ecuatia mea,
Blestemata de Dumnezeu,
Cu mult prea multe
Variabile si necunoscute.

Gi melin!