Amo 11 (d-abia am găsit-o)

Noi doi suntem două eșecuri
Cu valori precise.
Nici măcar n-avem habar
De cât de nepotriviți suntem
Și totuși... te iubesc.
Pentru că undele tale
Se contopesc, nu știu cum,
Cu ale mele.
Pentru că lacrimile tale
Se unesc, nu știu cum,
Cu ale mele
Născându-ne tot pe noi.
Și totuși... Deși nu avem
Legături firești
Unul cu altul.
Și totuși... Deși eu rămân
Pe piscul rece și obscur,
Privindu-mi abisul
Pe care, dedublat, îl traversez
Pe sârmă,
iar tu cauți frăguțe
Dezbrăcată, pe potecile
Pădurilor pline de luminișuri...
*N-am termen de legătură*
Și totuși aleg să te privesc,
Să te las să mă tragi în jos,
Să te trag după mine pe culmile
Brăzdate de râpe și stânci tăioase...
În fine, fetițo cu frăguțe,
Bătrânul vultur cu ochi demonici
Și aripi arse
Totuși te iubește.