Elucubrație 24

Mama,
Nu stiu cum sa ma exprim
In cuvintele pe care
Mi le-au lasat oamenii
Mostenire fortata...
Nu stiu!
Cert e ca nu mi-e bine
Si ca mi-e foarte rau,
Dar dincolo de bine si de rau
In sens obisnuit.
Oboseala cronica
A inceput sa devina
Vizibila in venele,
Care se reliefeaza
Enervant de mult.
Seara mi se vede disforia,
Ca si cum cineva chiar
Isi bate joc de mine.
Ma vad pus in fata
Unui razboi cu mine,
Cu lumea
Si cu sistemul.
Un razboi pe care l-am
Pierdut
De mai inainte de a-l incepe.
Nu vreau sa cred
Ca m-am nascut ca sa pierd
Pierzandu-ma pe mine
In fiecare moment
Obedient
Fata de ei.
Dar cum altfel?!
Cu sa fac, mama?!
Daca nu treci prin etape,
Nu vine salariul.
Daca nu vine salariul
Iti lipseste cea mai importanta
Parte din pusca stanesciana-
Glontul!
Pe care sa mi-l propulsez in creier
Noapte...
Cand tacerea e irational de
Netaciturna.
Mama, uneori vreau sa iti spun
Cand ma uit in ochii tai,
Care-s la fel de obositi ca ai mei,
Ca vreau sa renunt.
Ba, chiar, uneori imi surade
Ideea asta nastrusnica.
Sa inghit pusca si sa ma inec
Cu otelul ei ruginit
De la flegmele lor
De pe asfalt.
Unde merg?
Mamaaa!
Nu mai stiu nimic.
N-am stiut niciodata.
Sa ma ierti
Ca iti scriu
Fara sa vreau, de fapt,
Sa te las sa citesti
Ce e dincolo de cuvinte,
Dincolo de isterii,
De arogante,
De sacouri,
De batiste,
De stilouri,
De moaca mea
Si dincolo,
Dincolo
De firele albe.
Mama, sa ma ierti.
Poate ca intr-o zi,
Nu o sa mai rezist
Si o sa plec undeva.
Acum plang.
Spontan, neverosimil, necauzal.
Sau... prea cauzal.
Toate cauzele duc la acest efect:
Nu ma mai suport in pielea mea
Si alt eu nu stiu unde dracu'
Sa gasesc.
Nu te teme. Dincolo
E ca la Carianopol.
Mai bine! E nimic...
Acolo ma voi odihni.
Acolo nu va mai fi
Enervatul Eu si
Enervantii Ei.
Nu stiu.
Sau poate plec in calugarie
Nereligioasa.
Dar, din neputinta, o sa renunt
Si tot la groapa ajung.
O sa tin glontul intre dinti
Si, cand o fi sa ma dezgroape,
Am sa mai strang o data din dinti
Si o sa sara varful lui
In fruntea dezgropatorului.
Ca sa inteleaga definitiv
Ca poezia si proza
Si ce dracu' mai spun
Nu sunt de amorul artei,
Nici din vanitate,
Ci din fuga de viata.

P.S.

Mama, multumesc!