Pe tine, visare, m-aș răzbuna
Cu împlinirea visului.
Ți se pare aberantă
Această existență-n realitate;
Încerci să îi dai sens
Într-un nonsens etern.
Nu înțeleg… de ce visez
La Moarte?!
Profeția Naturii.
Mai stau puțin
Să priveghez Virtutea,
Rațiunea și Bunăvoința.
Deplâng perpetuu ignoranța,
Iubirea asta falsă
De sâni și dosuri ferme.
Urăsc lascivitatea!
Vomit frecvent;
Mi-e rău de la civilizație,
De la erezie,
De la egoism.
Mi-e milă de cei care
Nu visează la Moarte,
Ci la averi, la blasfemii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.