Elucubrație 16*

Mi-a ciripit un canar la ureche
Si-am tradus ca
Ma paste nefericirea
Toata viata.
Nimic mai adevarat
De cand m-am trezit
Cu adevarat
In intunericul societatii.
(Ma simt ca Diogene, care
Cauta oameni cu lampa...
Ziua in polis)
Mi-am permis sa interpretez
Ca, de fapt va fi bine,
In ciuda a tot raul
Care imi fierbe in vene.
Ce-mi pot dori mai mult
Decat sa am fiinta Ta
Alaturi de a mea?! Ce?!
Nimic.
Am tot cugetat pe aceasta tema
Si am ajuns la concluzia
Inevitabila
Ca orice as face,
Oricat as fi de-ntors de
Vreun muson de
Dior sau mai stiu eu de care
(Difera de la un specimen
La altul),
Spre tine carma se intoarce
Si dupa ce panzele au fost
Coborate
Vasul fiintei mele
Se ridica, zboara, ajunge la tine si
Dispare.
Si ramane doar corabierul!
Imi pare rau de tine
Ca ma suporti asa cum sunt;
Eu ti-am zis sa ma lasi, iar tu,
Din clementa,
M-ai rerereprimit.
Res extensa e depasita,
Dar nu definitiv
Ci repetabil, de fiecare data.
Si tu esti ca o... sinusoida,
Sus-jos, sus-jos,
Sa-mi fie mie bine...
Iar eu ma dau
In buclele parului tau
Ca intr-un leagan
60°- 60°-60°...
Etc.