Rugăciune

Divină Ironie,

Ca printr-o amintire,

Mă-nchin Ție!

În genunchi,

Mă rog:

Aruncă asupra mea

O gură de aer,

Din când în când,

Ca să mai pot

Respira.

Dar, nu prea mult!

Căci mă voi obișnui

Cu banalul

Aer

Și nu voi mai cuteza

Să mă afund

În Durerea-mi

Să nu voi mai putea

Descoperi

Tainele-i sacre

Și înălțătoare.