Pentru Rose

Lichide neînțelese

Eternă-i disperarea

Momentului pierdut.

Ascult refrenul

Cântecului mut.

Se strigă ierni

În agonia

Sunetului cel acut;

Se pierde vremea chiar tăcut.

Sinapse blestemate,

Axoni spânzurați dansează,

Sufocați de sânge furibund…

Moartea salivează.

O muză disperată

Cu trupul ei gol

Îmi cântă-un marș funebru

Și pierdut.

Mă-ndeamnă să mănânc

Din fructul ei ocult.

Refuz, dar îmi ghicește-n

Palmă.

Vrăjit fiind,

Gust

Și mă transform

În monstru.