Elucubrație 1

Ultima data cand m-am uitat in
Oglinda,
Am vazut ceea ce am vazut
Si penultima data
Si prima data in viata noua,
Asta cu responsabilitati
Metafizice
(Adica de cand am inceput sa
Contemplez si eu lumea).
Am vazut doi ochi arzatori,
Pititi in spatele unor saci
De oboseala si plictis.
Am vazut o urma de ras,
O vapaie speriata de Nadejde.
O urma de fericire,
O adiere prea blanda de Dragoste.
O urma stearsa de sens,
O clipa, sparta, de Credinta.
Umbra mea e-n ochii mei;
In spatele umbrei mele
Sunt chiar eu, care ma privesc
In oglinda mintii.
Imi vad ochii umbrei mele
In oglinda mintii.
In luciul lor arde sinele.
Cate oglinzi, cate reflexii!
Cata iluzie si cata deziluzionare!
Cata intelegere si cata ignoranta?
Cat e natura si cat e cultura?
Alo! Alo!
Ma aud? Sau nici nu mi-am vorbit?
Cand mi-am vorbit ultima data?
Mi-am vorbit vreodata?...
Acum stau cuminte intr-un colt din mine,
Analizandu-mi gandurile si intentiile,
Care nasc acte si consecinte.
Cate consecinte si cate sentinte?!
M-am pierdut in mine si nu stiu ce sa fac
Cu siretul rezistent care atarna de tavan
Din capul meu.
Mi-as spanzura cogito-ul!
As vrea sa dorm, dar mi-e greu sa dorm
In mine. Mi-e imposibil,
Desi tare m-am obosit.
Noapte buna, umbra mea.
Urmeaza sa rasara o raza de soare
Maine. Mai sper.
Nu vreau sa fiu nebun
Si sa zic ca rasare soarele.
Soarele nu rasare!
Lumina rasare.
Si eu o reflect fara sa o primesc,
Fara sa ma incalzesc,
Desi mi-e frig, e tare frig in mine...