Nebunie nocturnă

Te strig si tu nu-mi raspunzi. Te caut, iar tu vesnic te ascunzi. Te ratacesc si tu, insistent, te gasesti mereu in mine. Ce cauti aici? Am si uitat. Am amnezie si disforie si delirium si boala lui Eminescu. Asta, ultima, e cea mai rea, caci e contactata intr-un vis de iarna de la un geniu pustiu. Mi-e rau de la cat am urlat dupa tine, Intelepciune! Mi s-a uscat limba de la cat ti-am rostit numele, Pace! M-a luat febra Tulburarii si angoasa Neantului. Of, si nu mai am sosete cu vorbe frumoase si nici frectii-n cap cu spirtul consolarii. Nu mai am nici ceai de fuga, ci doar esenta de singuratate. Nu mai am ser de superficialitate, ci doar branula cu profund. Nici pastila, nici banala si ieftina pastila cu "respiro", pe care mi-a "prostscris-o" Necesitatea. Nu mai aveau la drogherie, asa ca am furat una din spitalul de nebuni si m-au prins. M-au anchetat 2-3 vieti si m-au inchis ca pentru o lovitura de stat sau ca pentru construirea unei catedrale de 13 milioane de euro. Da... si acum sunt condamnat pe viata la suportarea de sine in societate. Ba, ce nenorociti...
P.S. si mai aveam ceva de spus, dar iar trebuie sa fac ceva, acelasi lucru sub alta forma, tot impotriva vointei mele...