Post-joc

M-am reîntrupat

În acest eden

Al rezonanței mele universale.

Aici… nu miroase a

Vierme, a prost.

Aici… nu există târâtoare

Care se scaldă în untură.

Aici ești tu, această masă,

Aceste pagini goale,

O călimară fără fund

Și-un condei.

O lumină ne aduce

Vreo două infinituri de Bordeaux,

Să stăm să povestim,

Iubito!

Căci aici nimeni nu ne

Impune nimic!

Aici putem vorbi,

Aici putem fi noi;

În Moarte suntem

Noi.

Cât te iubesc, iubito!

În Moarte… suntem…

Noi!