Sunt singur
Într-o cafenea
Fără cafea.
Să te întorci
De la Gara Universului,
Căci în fiece noapte
Te expulzez mișelește
Din țara mea,
Direct în Cosmos.
Nu ca să te depărtez,
Ci ca să mă uit la Tine,
Să mi se pară că te văd
În stele.
Să te strâng în brațe,
Lumina Lunii Pline!
Mi-e dor deja
De epiderma ta,
De buzele-ți subțiri
Și de-a ta Fire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.