Priveste-ma in ochi si spune-mi
Ca mai avem doar o secunda,
Un vis, o fractiune de vis,
Spune-mi daca mai am doar
O fractiune din fractiunea visului
Ca sa mi-o pot dedica tie...
Priveste-ma in psyche
Si spune-mi cate dureri
Mai trebuie sa indur,
Cate cearcane si
Cate si mai cate
Ore de nesomn,
Spune-mi, rogu-te,
Cand se vor termina ispitele
Si necesitatile
Ca stiu cand sa ma apuc
Sa construiesc o casuta
Pentru noi.
Am putea sa avem casuta noastra
La mine in minte-
Tu oricum esti acolo mereu
Cerandu-mi imbratisari,
Saruturi, atingeri si
"Te iubesc"-uri spontane.
Priveste-ma acolo, in adanc,
Si spune-mi ce e Binele,
Ce e Adevarul,
Ce e justa Morala,
Spune-mi si mie, te rog,
Ca sa nu mai alerg dupa intelesuri
Cu gandul.
Sa pot si eu sa-mi tin gandul
La un singur lucru,
Sa ma pot gandi la tine,
Fara sa ma gandesc in acelasi timp
La atatea si atatea nelamuriri.
Priveste-mi trupul si spune-mi
Cand o sa-si gaseasca odihna
Cand nu o sa ma mai doara
Venele umflate
Si pielea
Si oasele si maduva cu toti
Nervii ei.
Ia-mi fasciculul nervos
Si rupe-l!
Rupe-l ca pe un manunchi
De paste.
Poate asa nu o sa mai doara
Toate expunerile la realitate
Si toate brutalitatile lumii.
Spune-mi, dupa ce m-ai privit
Indelung,
Daca merita sa mai lupt
Cu secundele, cu sperantele,
Cu idealurile si cu dezamagirile,
Spune-mi, sa stiu si eu de ce
Ma trezesc in diminetile
Reci si intunecate.
Spune-mi, spune-mi ceva,
Da-mi o farama de sens
Sau cel putin, te implor,
Ia-mi absurdul de pe umeri
Pana cand trag si eu in piept
O gura de aer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pentru orice fel de impresii, vă rog să respectați regulile decenței.