Elucubrație 5

Sunt mistuit intr-o scrumiera murdara
De la marginea unei mese murdare,
Asezate langa un scaun murdar
Care se sprijina pe murdarul asfalt
Al murdarului oras
Din murdara lume,
Plina de oameni murdari.

In toata aceasta murdarie-
Mi-a zis mie un prieten-
Exista, cica, inocenta...
Idealul!
O lacrima in care ti se
Ingramadesc manutele de om.
Un zambet in care se concentreaza
O naivitate placuta,
Deloc superficiala.
Un paradox demn de adoratie,
Pe care doar eu am invatat
Sa il iubesc.
Cu degetele ai modelat in mine, Amarule,
Idealul care traverseaza trecutul
Si viitorul
Prin clipa.
Intre etern si imediat se afla
Adevarul,
Caci cu vesnicia te legi
La fel cum te legi cu un
Streang de o creanga invincibila,
Iar cu momentul te condamni la
Traire sufocanta.
Da, intre etern si imediat
E raspunsul,
Care a bantuit firea umana.
Calatoria, prietene, calatoria
Spre tine, cu tine, din afara ta,
Cu ea, prin ea, pe langa ea,
E provocarea ce trebuie acceptata.